„Nu aveam căști de protecție, purtam treninguri și adidași. Acum simțim că suntem oameni”. Un cuplu de jurnalişti rezolvă problema uniformelor pentru femeile din forţele armate ucrainene
Uniforme pentru femeile care luptă în Ucraina / FOTO: Captură YouTube
Andrii Kolesnik și Kseniia Drahaniuk radiază de bucurie în timp ce se apleacă asupra unei cutii. Sunt pe cale să despacheteze prima uniformă militară ucraineană pentru femei însărcinate, pe care au comandat-o recent după ce o lunetistă însărcinată a luat legătura cu ei.
Tânărul cuplu, amândoi jurnaliști de televiziune înainte de începerea războiului, se dedică acum în totalitate unui ONG independent, „Zemliachki”, sau „Compatrioți”, care se ocupă de articole vitale pentru femeile din forțele armate.
Inițiativa a început când sora lui Andrii a fost trimisă pe front pe 24 februarie, ziua în care Rusia a invadat Ucraina.
„A primit uniforme de bărbați, lenjerie de bărbați”, spune el. „Tot ceea ce [era] conceput pentru bărbați”.
În curând a devenit clar că femeile aveau nevoie de mult mai mult decât uniforme. Era nevoie de tot, de la bocanci mai mici la plăci mai ușoare pentru vestele antiglonț până la produse de igienă.
Astfel, cuplul a apelat la donații de la companii private, la fonduri de caritate pentru a achiziționa bunuri pentru armată. Unele echipamente personalizate, cum ar fi hainele pentru femei, sunt produse sub propria lor marcă de o fabrică din Harkov, în estul țării – inclusiv noua uniformă pentru gravide.
Alte articole, inclusiv plăcile antiglonț, căștile și bocancii, provin de la companii din țări îndepărtate precum Suedia, Macedonia și Turcia. Dar Kolesnik și Drahaniuk spun că se luptă cu achiziționarea de articole de iarnă, cum ar fi sacii de dormit și îmbrăcămintea termică, care vor fi foarte importante odată cu venirea iernii.
Kolesnik spune că au distribuit până acum echipamente în valoare de 1 milion de dolari și au ajutat cel puțin 3.000 de femei. Dacă sunt în prima linie a frontului, trăgând cu rachete, ar putea să o facă „într-un confort minim”, spune el pentru CNN.
În prezent, sunt aproximativ 38.000 de femei în forțele armate, potrivit Ministerului ucrainean al Apărării.
„Facem acest lucru pentru a ajuta guvernul nostru”, spune Kolesnik, nu pentru a concura cu acesta. Hub-ul lor este copleșit de cutii de carton pline de kituri, toate plătite din crowdfunding și subvenții.
Un handicap fizic îl împiedică pe Kolesnik să se alăture surorii, tatălui și cumnatului său pe front, fapt care îl întristează.
„Pentru un bărbat, este greu de înțeles că nu poți merge acolo, iar sora ta este acolo. Așadar, încerc să fac tot ce pot aici pentru a-mi ajuta nu doar familia, ci și întreaga armată”, spune el.
Roksolana, în vârstă de 21 de ani, care și-a dat doar prenumele din motive de securitate, intră pentru a-și lua o uniformă și alte echipamente înainte de a pleca în următoarea misiune. Absolventă a unei școli de artă, ea s-a înrolat în armată în martie și acum face parte dintr-o unitate de informații.
„Este atât de valoros să ai acești oameni care înțeleg că ne-am săturat să purtăm haine cu trei mărimi mai mari”, spune ea. „Nu aveam căști de protecție, aveam veste antiglonț vechi, purtam treninguri și adidași. Acum simțim că suntem oameni”.
Înainte de a se îmbrățișa de la revedere, Drahaniuk îi înmânează Roksolanei un exemplar din „The Choice”, cartea lui Edith Eger, un ajutor psihologic.
ONG-ul Zemlyachki a încheiat, de asemenea, parteneriate cu psihologi militari la care femeile aflate în luptă pot apela.
Alte femei, cum ar fi Alina Panina, în vârstă de 25 de ani, primesc sprijin psihologic prin intermediul armatei ucrainene. Polițistă de frontieră în cadrul unei unități canine, Panina a petrecut cinci luni în captivitate în închisoare Olenivka din regiunea Donețk, controlată de Rusia, după ce a părăsit uzina siderurgică Azovstal din Mariupol, aflată sub asediu.
În cele din urmă, a fost eliberată pe 17 octombrie, în cadrul unui schimb de prizonieri exclusiv feminin cu Rusia, și a intrat în reabilitare obligatorie la un spital militar, sub a cărui îngrijire se află în continuare.
Recent, Ucraina a cerut Comitetului Internațional al Crucii Roșii să trimită o delegație în tabăra de prizonieri de război din Rusia.
„Nu eram pregătită [pentru captivitate] și am discutat mult despre acest lucru cu alte femei prizoniere, că viața nu ne-a pregătit pentru un astfel de calvar [o astfel de] încercare”, spune Panina.
Ea povesteşte că gardienii închisorii „erau oameni imprevizibili” care uneori abuzau verbal deținuții, dar că ea a fost scutită de orice vătămare fizică.
Partenerul ei este polițist de frontieră şi este şi el în captivitate. „Știu că este în viață, dar nu știu în ce închisoare se află”, spune Panina cu tristețe în timp ce răsfoiește fotografii cu el.
Când este întrebată ce îi dă speranță, ea spune: „oamenii noștri, poporul nostru”.
Sursa CNN
