O echipă TVR a filmat acasă la o familie de etnici ucraineni care găzduieşte o mamă şi pe copiii ei | “M-am trezit dimineaţa să pregătesc copiii pentru școală şi am auzit BUM!”

Drama refugiaţilor scoate la lumină bunătatea de care sunt capabili românii. Îi primesc cu braţele deschise şi le alină durerea. Cu siguranţă, ucrainenii vor rămâne cu amintiri frumoase şi cu prietenii noi, sudate acum, în România. O echipă TVR a filmat acasă la o familie de etnici ucraineni care găzduieşte o mamă şi pe copiii ei.

27 Februarie 2022, 21:25 (actualizat 27 Februarie 2022, 21:29) |

De două zile, Liubovi Liașenko și cei doi copii locuiesc în Valea Vișeului din Maramureș, la o familie de etnici ucraineni. Au plecat din orașul Ivano Frankovsk, bombardat de arma rusă, abandonând totul: o casa, prietenii și țoață viață normala și pașnică de până atunci.

Liubovi Liașenko, refugiată din Ucraina: M-am trezit dimineaţa ca să îi scol pe copii să îi pregătesc să meargă la şcoală şi am auzit BUM!. Părea o zi ca oricare alta. Eu trebuia să merg la muncă, soţul meu la fel şi am început să auzim o bombă, apoi încă o bombă. Am decis că nu putem să mai stăm acolo. Trebuie să îmi pregătesc copiii şi să pornim către graniţă”.

Au plecat cu toții, dar la graniță au mai primit o lovitură: au aflat că soțul nu poate veni cu ei în România. Trebuie să rămână în Ucraina.

Alexandr Liașenko (12 ani), fiul Liubei, 12 ani: Aveam o mulţime de prieteni, acolo e şcoala mea. Am fost foarte supărat când tata mi-a spus că el nu poate veni în Romania cu noi, că trebuie să rămână în Ucraina”.

Îngenunchiați de durere și epuizați, cei trei pribegi au avut însă o mare surpriză, după două zile de coșmar: o mulțime de oameni dornici să îi ajute îi așteptau în vama românească de la Sighet.

“Am intrat în România şi nu știam ce trebuie să facem, pentru că nu aveam prieteni, nu aveam pe nimeni aici. Atunci a venit către mine o tânără cu un pachet cu dulciuri. Eu plângeam pentru că tocmai mă despărţisem de soţul meu. Apoi au venit alţi oameni şi ne-au întrebat dacă vrem să mâncăm ceva şi ne-au dat sendvişuri şi apă, şi suc. Nu îmi venea să cred că atâţia oameni, pe care nu îi cunosc, vor să mă ajute. Un alt domn mi-a dat un  card SIM pentru telefon”, povestește Liubovi.

În vamă și-au găsit și noii prieteni, care i-au luat și le-au pus casa la dispoziție.

Familia nu va rămâne mult în Romania. Speră să ajungă în Israel, acolo unde locuiește bunica maternă a copiilor. Între timp, ucrainenii din România încearcă să își ajute semenii aflați pe malul celălalt al Tisei. 10 tone de pachete au fost adunate doar din donații.

Au fost pregătite și locuri de cazare.

Alte spații asemănătoare au fost amenajate în mai multe județe din țară, unde pot fi cazate câteva sute de refugiați ucraineni.

CUVINTE CHEIE

Articole pe aceeaşi temă

Source